"Există dimineți în care urcușul pare să înceapă nu din zăpadă, ci din interiorul tău. În fotografia asta, drumul acoperit de alb se strecoară pe lângă tine ca o linie de ghidaj, o balustradă tăcută care îți amintește că nu ești complet singur în fața muntelui.
Fiecare pas e o mică victorie împotriva frigului, a oboselii, a îndoielilor. Aerul rece îți taie respirația, dar în același timp te trezește, te face prezent.
Nu mai contează cât mai ai până sus. Contează doar ritmul pașilor, sunetul zăpezii care se rupe sub tine și senzația aceea subtilă că te ridici — nu doar pe panta muntelui, ci și în propria poveste."
